Am redescoperit pofta de a citi, dragi prieteni...cineva mi a daruit Pascal Bruckner- Iubirea fata de aproapele(L`amour du prochain), carte care m-a trimis din nou in universul lecturii, intrat intr-un con de penumbra ultimamente...am descoperit un roman mai mult decat extraordinar, am constatat cu parere de rau ca am pierdut mult indeparatandu-ma o perioada de livresc, dar sunt fericit pentru aceasta reintrare in scena a pasiunii pentru carte(pentru ca a citi a reprezentat mereu o pasiune, dupa cum spun si in prezentarea de inceput). Nu am sa dezvalui subiectul cartii, pot spune ca titlul are o semnificatie aparte, asadar autorul nu s-a referit la ceea ce poate ganditi acum ca ar ingloba iubirea fata de aproape, d semenii nostri. Am sa repet...cartea m-a cucerit de la primele randuri...nu este nici pe departe genul de carte cu inceput anost, pe care ai tendinta de a o abandona in favoarea altor activitati, este un roman realist, special, care iti prezinta o fatzeta aparte a lucrurilor la care nu te-ai gandit, o perceptie si un deznodamant cel putin insolit al ideii de 'perfectiune'. Nu va spun nici sa o cititi, nici sa nu o faceti, pentru ca nu vreau sa dau sfaturi, nici macar sa fac sugestii....am vrut doar sa impart cu cei care sunt interesati de incursiunile mele in jurnalul asta, o parte din bucuria pe care o resimt cand ma apropii de Pascal Bruckner.